de cand lumea si pamantul

lumea asta pare
o scrisoare de condoleante
iar pamantul
un destinatar
obosit
satul de atatea vise
eu?
eu prefer alta lume
ca de cand lumea
si pamantul a luat-o razna
ca hi q 
tu?
tu ai un iq sub medie
de cand ai q 7
sau 5 degete pierdute
intr-o bodega fara iesire
el?
el se duce ca timpul
ca tramvaiul
ca briza de vara
ca alta data
si ramane captiv
intr-o inchisoare mentala
ea?
ea nu mai apune niciodata
a prins un rasarit
fara scapare
si a ramas blocata in el
de buna voie dar silita de altii
noi?
noi impartim totul
ca niste matematicieni batrani
trecuti de imaginatie
si trecatori simpli prin viata de apoi
voi?
voi recurgeti la arme 
pentru cauze nobile
sau din alte cauze
sau de fapt e doar un pretext
un text fara final
sau un final indivizibil
de ei 
de ele 
nu mai stiu nimic
as vrea sa stiu
as vrea sa-i cunosc
sa le cunosc
sa vorbim
sa iesim 
la suprafata
dar de cand lumea
si pamantul a luat-o razna.

sau nu

e racoare in spatiu
gazele nu sunt platite
am auzit
ca nu mai vin
si chiar n-o sa mai vin
de ce as face-o
oricum viitorul ma deprima
nu are aer conditionat
dar pune multe conditii
mai bine raman inghetat de sentimente
sau dezghetat de luna
mai sau septembrie
sau nu
nu ma complic cand trebuie sa iau liftul
e simplu
dar e foarte dificil sa iesi 
nu cunosti statiile
nu cunosti luminile
nu cunosti aerul
te cunosti doar pe tine
din cand in cand
sau nu


conoasterea de sine
dincolo de aparente
e un mit
este
sau vrea
sau nu
sau pleaca sa nu consume curentul
si lasa in spate ce gasesti si in fata
e primavara in partea intunecata a orasului
o primavara necunoscuta
ce miroase a toamna
simturile sunt dezvoltate de imaginatie
in imaginea sumbra a unui poet
imaginar
un pix pluteste spre soare
soarele zgarie oameni
ii picteaza in cuvinte deschise
descrise de scrisul sau lent 
sau nu


uimitoare creatie
zise
plecand spre vremuri abisale
legiuni straine
oameni in vitrine
sau trecand pe sine
sau pe roti
cu viteza 
sau murind incet 
inecat cu viata
sau nu
acum e prea devreme
clipa intarzie sa apara
si dispare 
cat ai clipi
poti sa spui si peste
oricum nu are rost
trecem in alta parte
sau spre alta dimensiune la fel de oarba
sau plina de viata
sau nu

pe viata

o viata este foarte greu de obtinut
si nici nu se intretine usor
trebuie sa faci pariu cu ea sau cu frica
sau sa astepti luna
in spatele lunii mai
in jur
totul e atragator
ca sunetele
unui pian trecut de a doua tinerete
ce pica sublim pe ganduri


pe viitor raman doar randuri
ramane sufletul muzicii
pasiunea
raman notele care zboara spre portativele calde
oricum
toate sunt reci 
ca sarmalele
oricum raceala vine de la prea multa caldura
si unde e cald
e si un sambure de adevar


si daca nu ai oxigen
da-mi muzica
da-mi o speranta ieftina
si niste vise de duzina
lasa-mi un pix
si nu mai taia copacii
ca pot sa scriu pe pietre
pe mare
pe cer
pe viata.

nu te supara frate

nu te supara frate
ca-n ziua de azi 
supararea e ca locul de parcare
pentru handicapati
poti doar sa treci pe langa.
poti doar sa treci pe dunga
sau pe verde
cum te invata semaforu.
cum te invata la scoala 
sa faci bastonase
si din cartea de romana avioane.


si d-aia bacu nu-l mai prinzi
iti ramane doar sa-l pici
ca vad atatia pici cu celular
pardon telefon destept
sau telefonul fara fir
ca s-a plecat de la delir si s-a ajuns la cer.
dar tu frate nu te supara
supararea e pentru cei care s-au plictisit de fericire
si cauta un drog nou.
poti sa dispari mai repede ca timpul
poti sa iei liftul
spre divinitate
spre perfectiune
spre agonia extazului captiva in alta dimensiune.


stiu ca nu ma intelegi
dar nu te supara frate n-are rost
trebuie sa astepti sa mor
ca sa vezi sensul cuvintelor scrise ajutat de cultura indoor.
oricum si ce iese afara 
poate rupe maxilarul
poate schimba stari de spirit la nivel inalt
poate deschide minti incuiate cu lacate de dimensiunea universului
un unic vers mai ramane de scris in carte
poti fi schimbarea dar nu te supara frate.

astazi o sa scriu toata ziua

astazi o sa scriu toata ziua
chiar daca unii oameni
cel putin asa se prezinta
spun ca nu inteleg nici macar o litera
literele nu sunt pentru oricine
nici macar pentru mine
pot sa te atac la creier daca e la locul lui
si sa merg in las vegas sa citesc o carte
sa ard un cui ruginit
sa joc sah cu napoleon
sa scriu sa plec sa ma opresc
sa mor
neinteles
sa ma intorc dupa 3 zile si sa mai aduc un sens
oricum n-are sens
oricum te urmez
oricum vreau sa desenez
cuvinte
artistii nu mor niciodata
ei cauta fericirea in alta parte

Re:

La re.vederea triumfului,
re.zolvam re.actia pamantului.
Si dau cu re.Spectrul de difuzare
primeste re.spectul. Re.cuperare...
Acu-nteapa foarte ta.re ciudat ma simt,
re.petand in gand ca mi-e greu sa ma tot mint.
Si plec... plec aproape in vecini
sa re.cuperez re.licva gasita in maracini.
Uite banii, da-mi si re.stul,
uite anii, ia si dexul.
Ca... timpul merge-n re.cunoastere,
s-a umflat la sala tot tragand de haltere.
Si tot ... mie mi se pare,
c-au venit extraterestii si-ncearca sa ne separe.
Si nebunia mea e re.laxare,
re.spirand cu alti poeti aerul ramas pe soare.
Ramai cu bine-n marea neagra,
cu re.chinii si cu pestii si cu oricine intreaba.
Vad planeta, se re.simte,
ca se nasc aproape zilnic milioane de termite.
Re.cursul are loc intr-o sala mult prea mica.
Pixul mi-a cazut pe jos si singur nu se ridica.
Si usor ma enerveaza re.priza ca e prea lunga,
parca-i viata lu' bunicu' cu sticla in mana stanga.


Si aerul e re.ce locuind in re.ceptor,
cu re.clame si canale prinse de vulturi in zbor.
Re.fuzul meu se loveste imediat
de cuvantul Domnului, care mi-a fost re.citat.
In re.flex nu mi-a intrat,
a iesit incet si de-atunci n-a mai plecat.
Si-am plecat tot eu... de-acasa la magazin
cu re.peru', m-am gandit sa nu mai vin.
Dar in urma pot lasa doar o umbra si cuvinte
Si re.miza de la sah si re.plica dinainte.
Dar... partida s-a re.jucat.
Am trecut si de re.duta si prin lume am umblat.
Ceasul suna re.gulat in tabere.
Portarul e pe iarba, uita sa mai apere.
Barile sunt strans legate,
Am apasat pe re.c si cam toti s-au dat in spate.
Re.numele mi-a fost patat.
A venit si cainele, ne punem pe curatat.
La re.ceptie nu-i inca nimeni,
Vad doar oameni re.primati cautand ziua de maine.
Re.prezint urma de lumina
Si pe Moise si pe Toma si pe cei ce scriu in mina.
Verde-albastru pe re.tina alba,
Re.scriind o pagina si primind numai o halba.

ArmA

Am avut în mână o armă, am lăsat-o fără viaţă,
Că ea a lăsat pe mulţi fără zâmbete pe faţă.
Am primit în mâna dreaptă o palmă mare de pământ,
Am scos tot la suprafaţă, băgând ura în mormânt!


Revăzând filmul alb negru al culorilor aprinse, 
Am ascuţit o armă albă şi-am dat grai la multe vise.
Și-am fost martorul de gheaţă când focul s-a înteţit,
În jur era multă ceaţă când soarele a asfinţit.


Noaptea albă este neagră, răpusă de animale.
Zboară peste tot în lume mii de arme nucleare.
Mii de sentimente mute au sfârşit în acest loc
Și cei ce le-au dat viaţă au rămas închişi în joc.


În păcatul fericirii stă ascunsă o tristeţe,
Ucisă de multe arme şi de cei ce-au vrut să-nveţe.
Iar persoanele slăbite de îngerii trimişi de sus,
Au găsit nefericirea şi inevitabil s-au supus.

Timpul

Acul plânge, trandafirii dorm pe vine.
Spinii cântă, munţii n-au creste alpine.
Cerul plânge, îngerii sunt pe sub masă,
Diavolul preafericit concepe o altă rasă.


Nu te teme, frica este pentru alţii,
C-au rămas neştiutori, prinşi în diferite naţii.
Am rămas doar eu şi costumul meu de piele,
Cu 3 fraze scrise-n gând şi cu 25 de stele.


Și timpul trece repede, învârtindu-se în cerc,
Sufletul este mâhnit în hotelul lui din piept.
Calculând ce spune-o fată cu căldura ei divină,
Apar tunete şi ploi şi fulgere mari pe retină.


Și luna îmi vorbeşte, dimineaţa la plecare,
Spune că ar vrea o soră... fratele o bate tare.
Și iar pleacă supărată sperând că încă poa' să spere,
Iar soarele cel blând şi rău pleacă-ncet în alte sfere.


Las-o să aştepte-n faţă, piramida e rotundă...
Timpul trece foarte greu când eşti îmbrăcat la dungă.
Clipa e ca o imagine, trăită sau sugrumată,
Smulsă dintr-o oaza plină ochi cu apă plată.


A trecut şi vremea noastră, prin căldură sau furtună.
Prinde de inima ei o altă inimă mai bună.
Peştera e doar o gaură plină de foc şi pucioasă,
Plină de necunoscut în mintea ei friguroasă.


Noaptea apar mii de stele prinse pân' la gât în joc,
Artificii de lumini au oprit timpul în loc.
Pământul pluteşte-n Cosmos, nicăieri nu e mişcare,
Am rămas doar eu şi timpul, iar rana din mine doare.

Pixul meu...

Am murit de câteva ori înainte, mereu m-am întors, 
Am scris câteva rime pe pantoful ei, întors pe dos. 
Am plecat departe şi-am ajuns aproape de templu. 
Mergeam încet pe jos spre periferia din centru.


Și-am văzut-o pe Doina... Vai ce mai răsuna ! 
Ștefan... în spatele ei, cu sabia o lovea. 
Am zis că n-are rost... iarbă creste peste tot. 
Fac o lumânare şi-o pun ultima pe tort. 


Armatele se adună peste tot în baruri. 
Rechinii înoată după peştii mici blocaţi în valuri. 
Și marea fierbe... pune frate nişte sare. 
Trec toate uşor când e loc de nepăsare.


Vreau să mor încă o dată, trebuie să-l văd pe Lazăr,
C-a uitat să îmi trimită ultima şi prima rază. 
Calmează-te ! Te rog nu mai plânge, că avem destulă apă. 
Norul pleacă supărat căutând o altă pradă. 


Vechiul castel e părăsit, toată lumea a plecat. 
Am plecat şi eu în timp când de jos m-am ridicat. 
Am rămas să scriu pe foi, treburi simple, lucruri noi,
Iar când am zis că sunt poet, pixul scria cu noroi. 


Pixul meu, această omidă, are sângele albastru. 
Are pasta încărcată şi e pregătit de dezastru. 
Și parcă soarele-i mai blând în zilele întunecate, 
Sicriele nu sunt de plumb, mormintele au fost profanate. 


Și am zis că n-are rost, ştiu stejari mai vechi ca mine,
Dar sunt imobilizaţi şi la ei nimeni nu vine. 
Și-o să mor încă o dată, dar acum nu mai revin. 
Vă las vouă pixul meu şi câteva pahare cu vin!

Pitty & Crocel - Ghid [2012]